Eu sunt nascuta in zodia fecioarei. Pentru cei care nu stiu ce legatura ar avea asta cu doctorii, sa-si aminteasca faptul ca MJ a fost si el nascut in zodia fecioarei. Si va spun cu mana pe inima, exista un Michael Jackson in every Virgo. La unii se manifesta mai putin, la altii (majoritatea fecioarelor pe care le cunosc) mai mult. Fecioarele sunt ipohondre, se intereseaza de toate bolile posibile si se regasesc in toate simptomele, fecioarele folosesc al naibii de des abonamentele la clinicile medicale provided by the employer, se duc la doctor si turuie nu numai ca sufera cu certitudine de sindromul X, ba isi argumenteaza pozitia explicand ca au simptomele a, b, c si d.  Cam asa sunt si eu, numai ca pe langa cele de mai sus, eu am si mania de a ma trata singura de bolile imaginare de care sufar. Dupa care, evident, merg si pe la 5 doctori, fac 5 seturi de analize in zile si locuri diferite, just to be cautious.

Asadar, eu fiind genul ala de pacient care-ti intra pe usa si e absolut sigur ca sufera de o maladie incurabila (si de cum intra pe usa incepe si iti zice si de ce crede asta), castig relativ repede antipatia doctorilor. Majoritatea simptomelor sunt inchipuite, I know, dar chiar si atunci cand nu sunt inchipuite, nu ma mai crede niciun doctor.

Chestia asta cu doctorii am observat-o si cand e vorba de alti doctori, nu doar cei care ma consulta pe mine. In spital, neonatoloaga copilului se uita la mine foarte bizar, dar m-am gandit ca facea asta cu toata lumea, era o relicva imbufnata si comunista fara mare dragoste pentru copii. Mai apoi, am fost internata cu Vladut pentru o saptamana, iar doctorita care ne-a internat n-a facut altceva decat sa caute motive sa dea vina pe mine (alimentatia mea), desi nu era cazul, alta era problema. Si acum, recent, am chemat salvarea pentru ca Vladut avea temperatura 39, nu scadea cu Nurofen si era 3 noaptea. A venit o NEBUNA care cauta un pacient de 51 de ani si nu intelegea de ce a ajuns intr-o camera plina ochi cu jucarii. De cum m-a vazut, a inceput sa turuie ca o apucata ca: copilul asta nu are capul perfect rotund, nu il pun sa doarma pe toate partile; copilul asta nu e gras, e pufos doar si eu nu sunt atenta la dezvoltarea lui; copilul asta are plamanul curat, dar daca mai stau eu mult pe langa el (eu eram racita) o sa-l imbolnavesc de n-o sa mai vada sanatate in fata ochilor. Si dupa ce m-a facut cu ou si cu otet, a incetat a mi se mai adresa. Vorbea cu Vlad senior si ii zicea: sa nu-i faca baie, sa nu-l scoata afara, sa-i dea Ospamox daca nu ii scade febra pana a doua zi, sa ii dea in continuare Nurofen la fiecare 8 ore, sa faca aia, sa nu faca aia. Eu eram fix langa el. Reteta pentru Ospamox i-a dat-o lui. Si la final, cireasa de pe tort, se converseaza cu Vladut: Nu mami, tu nu esti bolnav inca. Ea vrea sa te imbolnaveasca! Am ramas cu gura cascata, iar Vlad era la fel de bulversat. Iar femeii asteia chiar nu-i facusem nimic. N-am apucatsa schimbam decat un Buna seara pana s-a dezlantuit Baba Cloanta. 

Pa ram pam pam pam

Melodia dateaza dintr-o perioada de glorie pentru mine. Iubeam MTV Europe, mi se parea cea mai tare chestie inventata everrrr, ma uitam cu sfintenie la Select MTV cu Thomas Madvig si Ulrika si ma dadeam cu gloss transparent pe buze in speranta ca voi avea buze ca ale lui Natalie. Si vazusem ca poarta raiati Diesel si innebunisem, VROIAM SI EU!!! Plus ca in doar cativa ani s-a casatorit cu Daniel Johns, solistul trupei mele preferate la momentul acela – Silverchair. Si-am zis frateee, this MUST BE FATE!! Solistul preferat si solista preferata sunt soulmates!!!! Au divortat ei putin dup-aia, deci n-a fost exactely fate )

Dar, revenind la Select MTV, il puneam pe tata sa-mi trimita faxuri de la el de la serviciu, ceream melodii in direct, le scriam scrisori, iar cand am gasit in cutia postala o scrisoare cu poza si autograf de la Thomas … geee, ce-a fost pe mine!!!! Tot liceul a aflat!!

L. E. : Si am uitat … eram tunsa la fel ca Natalie

Eu asa zic. Vlad senior ma contrazice, dar eu stiu ca asa e. Nu exista nimic pe lumea asta mai frumos ca un bebelus, iar bebelusii mici-mici mi se par atat de gingasi, atat de frumosi prin neajutorarea lor, incat stau si ma ingrozesc de fiecare data cand aud de mame care-si abandoneaza pruncii prin maternitati sau chestii si mai odioase. Bebelusii sunt dragalasi si la 1, si la 5 si la 10 luni, dar bebelusii de doar cateva zile au ceva care pur si simplu te face sa-i iubesti, sa-i adori, sa ti se pare schimbarea unui sccutec un miracol de la Dumnezeu. In momentele acelea imi e imposibil sa-mi imaginez cum cineva ar putea gandi altceva despre un bebelus decat ca este sublim, perfect, o binecuvantare, atat de gratios cand se screme sa faca treaba mare, atat de firav si de delicat incat iti dai seama, atunci si acolo, ca viata lui depinde de tine si ca p-asta n-ai voie sa screw it up. Gata, pana aici ti-a fost. Daca e ok sa o dai in bara cand faci crema de zahar ars, aici nu mai e permis. E un omulet a carui viata este in mainile tale.

Pozele cele mai dragi cu Vladut imi sunt cele din maternitate. Era rosu tot, zbarcit, plin de bubite, avea un spate de purcelus de lapte, statea numai cu ochii inchisi, iar cand ii deschidea mi se parea atat de caraghios cum se incrunta. Dupa ce si-a deschis ca lumea ochii era si mai caraghios, avea o privire foarte suspecta, dar la fel de incruntata. Se uita in gol si se uita si urat pe de-asupra. Cu toate astea mie imi venea sa rad. Imi venea sa rad al naibii. Asta micu’ are 2 zile,  habar n-are ce i se intampla si deja e imbufnat.  Si acum cand il mai vad ca se incrunta sau isi face fatzuca lui seriosa imi aduce aminte de primele noastre zile impreuna. Eu parca picasem din luna, ca orice mamica la primul copil, iar el … el era atat de mic!

Plecasem la Bacau cu gandul sa stam cateva zile. Am stat pana la urma vreo 10, ca ne era prea lene sa plecam. Am plecat pe fuga, desi am stat si-am facut planuri si bagaje timp de mai bine de o zi. Am uitat acasa tot ce se putea uita. Am uitat cadita, am uitat sterilizatorul, am uitat jucariile, n-am luat haine destule, am uitat mare parte din cosmeticele lui Vladut, mi-am uitat cosmeticalele mele si-a trebuit sa rezist atatea zile cu o mostra de fond de ten dintr-o revista, am uitat sa-mi iau pijama si atat eu, cat si Vlad, a trebuit sa ne multumim cu un minim de haine. Cu toate astea, masina era plina ochi, nu mai incapea nimic.

Frig tare la Bacau, dar ne-am adaptat repede. Pe langa asta, a plouat, a burnitat si-am avut parte si de ceata. Oricat de mult as fi vrut sa fac niste poze mai aratoase pe care sa le postez aici, nu prea mi-a iesit.

 Dar, totusi, cateva imagini:

 Vladut in Parcul Cancicov (n-a stiut nimeni sa-mi zica ce inseamna)

Biserica Sf. Nicolae

Catolicii din Bacau si-au tras o ditamai catedrala. Ortodocsii s-au suparat si uite ce iese … 

La Bacau timpul trece mult mai incet, lumea e mult mai linistita, iar soferii zambesc in trafic si nu depasesc 40 km/h (si nici n-au descoperit banda intai, dar asta-i altceva). Bacauancele sunt toate fete frumoase si slaaaabeeee, ceea ce m-a indispus foarte. Insa, ce nu-mi place cand ma duc la Bacau este ca ma duc intr-o casa de oameni inalti. La mine in familie cel mai inalt e tata, care are 1,63. Restul, inclusiv eu, nu trec de 1,60. La Bacau insa, media de inaltime sare de 1,80 si oamenii aia au amplasat totul in casa foarte sus. Si oglinzi, si cani, si farfurii, si zahar. Eu trebuie sa CER o cana, sa CER o farfurie si cel mai dureros, tre’ sa ma machiez stand pe varfuri si tot nu vad nimic. Asa ca renunt sa ma mai machiez si ma duc la intalniri cu prietenii lui Vlad looking like one of  THOSE moms – cu cearcane, ten obosit, par valvoi si fusta necalcata. And I hate it!   In rest, a fost … liniste. Cu mici exceptii, cateva intepaturi electorale de la mama soacra, in timp ce-i croseta o vesta portocalie de mare pedelist lui Vladut.  Eu il vroiam out pe Basescu, asta fara sa fiu vreo sustinatoare a lui Geoana. Departe de mine gandul ca stramosii comunistilor ar fi marea salvare. In primul tur l-am votat pe Antonescu, dar intre primul tur si al doilea am vazut atata mizerie incat am ajuns sa nu-mi pese, which is exactely what they want – o masa de oameni scarbiti, dezolati, apatici care sa nu vrea sa voteze, iar deciziile sa fie luate de cat mai putini oameni, care sunt evident mai usor de influentat/manipulat. Asa ca nu m-am dus sa votez, ca de pus stampila pe Geoana eu n-as fi fost in stare, nici macar din ura pentru Basescu. In loc de stat la cozi la vot, eu mi-am vazut de viata mea si-am urcat pe platou la Bucegi, in incercarea de a-i face o surpriza sora-mii de ziua eu.

Busteniul a fost dezolant, ca de obicei.  Nicio casuta mai aratoasa ca in Sinaia, carciumi putine si banale, case de munte cu termopan si arhitectura de Pipera. Daca te duci in Sinaia gasesti cu totul altceva.  Chiar e un oras cochet, imi place foarte mult. Si Ploiestiul mi s-a parut fain. Ne-am ratacit si-am ajuns intr-o zona gen Primaverii, cu casute vechi si intretinute, cu arhitectura frumoasa si mult, mult farmec. Dupa asta am ajuns si in centru, care a fost la fel de ok .

De cand s-a nascut Vladut am avut o gramada de surprize. Si placute, si mai putin placute. Prietenii s-au cernut serios, iar telefonul suna mai putin decat inainte. Nu stiu de ce, ma gandesc totusi ca un bebe nu e sperietoare de prieteni, n-are cum. Cu toate astea, nu numai ca nu m-am mai vazut cu anumiti oameni, dar n-au avut nici macar bunul simt sa treaca pe-aici sa-mi vada bebelusul.  Oameni pe care ii cunosc din liceu, oameni cu care imi faceam vacantele si oameni cu care am lucrat mult timp. Oameni cu care, inainte de Vladut, ma vedean cel putin o data pe saptamana. Astia nu si-au gasit timp o jumatate de ora sa treaca sa ne vada sau sa vina cu noi in parc. Eu ce sa inteleg de-aici? Ca nu vor sa vina, nu? Ca nu ii intereseaza. 

Acum nu mai sunt suparata, dar, daca in 5 luni ei n-au binevoit sa pay us a visit (sau, ar fi putut sa vina la botez, macar la biserica) eh, iaca m-am hotarat sa put an end to our friendship. N-o sa le sterg numerele din telefon, n-o sa-i sterg din lista de messenger, dar eu de-acum inainte nu mai sunt available.     

Si aici, o mostra de Vladut, ca sa vada ce-au pierdut.

De prin spamuri adunate.

Dear Tech Support,

Last year I upgraded from Boyfriend 5.0 to Husband 1.0 and noticed a distinct slow down in overall system performance — particularly in the flower and jewellery applications, which operated flawlessly under Boyfriend 5.0 In addition, Husband 1.0 uninstalled many other valuable programs, such as Romance 9.5 and Personal Attention 6.5 and then installed undesirable programs such as AFL 5.0, The Ashes 3.0, and Golf Clubs 4.1. Conversation 8.0 no longer runs, and Housecleaning 2.6 simply crashes the system. I’ve tried running Nagging 5.3 to fix these problems, but to no! avail. What can I do? Signed, Desperate

Dear Desperate:

 First keep in mind, Boyfriend 5.0 is an Entertainment Package, while Husband 1.0 is an Operating System. Please enter the command: ‘http: I Thought You Loved Me.html’ and try to download Tears 6.2 and don’t forget to install the Guilt 3.0 update. If that application works as designed, Husband 1.0 should then automatically run the applications Jewellery 2.0 and Flowers 3.5. But remember, overuse of the above application can cause Husband 1.0 to default to Grumpy Silence 2.5,Happy Hour 7.0 or Beer 6.1. Beer 6.1 is a very bad program that will download the Snoring Loudly Beta. Whatever you do, DO NOT install Mother-in-law 1.0 (it runs a virus in the background that will eventually seize control of all your system resources). Also, do not attempt to reinstall the Boyfriend 5.0 program. These are unsupported applications and will crash Husband 1.0. In summary, Husband 1.0 is a great program, but it does have limited memory and cannot learn new applications quickly. You might consider buying additional software to improve memory and performance. We recommend Food 3.0 and Hot Lingerie 7.7.

Good Luck, Tech Support

Citisem in ziar ca au inchis intrarea in Cismigiu dinspre Liceul Lazar. M-am gandit eu ca tre’ sa fie dureros pentru saracii lazaristi, dar a trebuit sa vad cu ochii mei cat e de trista privelistea. Si aseara, m-am infiintat la intrare sa vad cu ochii mei. O, Doamne! A trantit arabul de la Casa Horticola un gard ruginit si total inestetic. Foarte, foarte urat! 

Acum, ca ex-lazarista provenind dintr-o familie unde majoritatea sunt si ei ex-lazaristi, ma intristeaza nespus fenomenul. De ce? Pai, 1 la mana … saracii copii unde mai fumeaza? Unde mai socializeaza? Unde se mai plang ei de Cruella sau de Bordeianu? Cand am terminat eu liceul deja era Colegiul National Bastilia. Intram la 7,30, dupa care se incuia usa de la intrare. Pana la 12,30 nu mai iesea/nu mai intra niciun elev. Cruella era un fel de Basescu acum, o mica tirana (inca) in devenire. Si se vorbea la modul foarte serios de bagat camere video in clase.

Si inca un aspect … cum se mai desfasoara orele de sport la Lazar, cum mai dau copiii aia probele la sport? Numai eu stiu cate umilinte am indurat dand rezistenta printre zeci de trecatori, si fiind mereu ultima din pluton!! Nu-mi spuneti acum ca astia mici nu mai trec prin acelasi calvar!!!

PS: I-am aratat lui Vladut clasa mea Prima de langa intrare. Mama a inceput de-abia in scoala generala sa-mi insufle din mandria de lazarist. Eu sunt ceva mai grabita. 

Penitenciarul Targsor impreuna cu Masteratul de Devianta Sociala si
Criminalitate din cadrul Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala
Universitatea Bucuresti organizeaza programul intitulat “O carte donata Azi, o infractiune prevenita Maine”.

Programul consta in donarea unor volume de literatura (proza/poezie) catre biblioteca penitenciarului pentru femei Targsor.
(A se tine cont de gradul scazut de educare a femeilor aflate in detentie)
Pe langa carti avem posibilitatea de a dona haine sau alte obiecte pe care le consideram utile detinutelor.
Colectarea cartilor/alte obiecte donate se va efectua in perioada 23-27 Noiembrie, orele 12-18 la Clubul Studentilor, etaj 1, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Urmand ca miercuri 2 decembrie sa se trimita spre penitenciar. (fara costuri din partea noastra.)

In cazul in care nu aveti posibilitatea sa va incadrati in perioada stabilita exista alternativa de a trimite direct donatia catre penitenciar:
Penitenciarul Targsor, Comuna Ariceni Rahtivani, Judetul Prahova, Cod 10 70 29 cu mentiunea: Donatie de carte.

O carte donata Azi, o Infractiune prevenita Maine.

La un moment dat o prietena imi lauda Galatiul de parca ar fi o minune de oras, iar faleza lui un loc mai romantic decat Parisul. Nu mai zic, o tinea una si buna ca Bucurestiul e tare urat si gri si impersonal, fata de mirificul Galati. Eu am asa o fascinatie pentru orasele port, asa ca mi-am zis ca tare fain tre’ sa fie. Si, am ajuns in sfarsit pe-acolo, la o nunta, pe 7 noiembrie. Ce-am gasit? Pai, multe blocuri gri, impersonale, sub nicio forma romantice. Faleza era o chestie asa … cu poteci cu asfalt turnat aiurea, buruieni si niste tentative de opere de arta contemporana din loc in loc. Nu tu un petec de iarba, nu tu o banca intreaga.  Iar operele de arta, Doamne fereste-ne de asa ceva. Teapa lui Ghildus din Piata Revolutiei a crescut enorm in ochii mei dupa ce-am vazut acolo.

In rest, cel mai socant a fost sa vad zona in care am avut cazarea, undeva pe langa Palatul Navigatiei, intre centru si faleza. Strazi nu erau, doar ulite fara asfalt, cu piatra cubica din loc in loc, printre munti de noroi. Canale descoperite cam la tot pasul. La primul pe care l-am vazut, si era sa-l luam in plin, am avut o reactie de maimuta care gesticuleaza si da din tot ce apuca, fara sa pot sa zic ce vad. Asa am fost de socata, ca nu mai vazusem de mult un canal descoperit in centrul unui oras. 

Orasul mi s-a parut ca ar avea potential. Suna fain tare pentru mine – Palatul Navigatiei, Casa Fluviala, Navlomar, Navrom, diguri, vase ancorate, liziere de copaci intre sosea si Dunare, trecere bac. Mi se pare ca are a sort of charm, iar portul parca mi s-a parut mai spectaculos decat cel din Constanta. Pacat ca totul e in paragina, nu e nicio piesa de mobilier urban mai aratoasa, niciun parc mai frumusel (poate n-am vazut eu …), niciun restaurant pe vas mai spectaculos. Iar strazile, chiar si alea principale … Holly Mother of God!!! Asfaltul e o necunoscuta pentru ei.

In schimb, Braila mi s-a parut tare faina cat ne-am ratacit pe-acolo. Am vazut si o zona pietonala, cladiri vechi in stare buna, chiar simpatic amenajate.

In tot acest timp, bebe Vladut a stat cuminte acasa cu bunica Enula. Aveam emotii, pentru ca el plange dupa noi cand il lasam acasa si mergem pana la Cora. Ma suna mama disperata sa vin mai repede acasa ca nu mai stie ce sa faca. Evident, cum intram pe usa, Vladut se linisteste si adoarme . Acum insa, chiar am fost putin geloasa. Pleaca si mami si tati de-acasa pentru 2 zile (!!!!), iar Vladut n-are nicio parere …  

Am recuperat si cablul de la aparatul foto, deci sa exemplificam:

Strazile de care spuneam

Arta asta …

Si Palatul Navigatiei de pe faleza. Cladirea nu e rea, doar putin cam stearsa.