MAMICA DE BAIETEL

Plecasem la Bacau cu gandul sa stam cateva zile. Am stat pana la urma vreo 10, ca ne era prea lene sa plecam. Am plecat pe fuga, desi am stat si-am facut planuri si bagaje timp de mai bine de o zi. Am uitat acasa tot ce se putea uita. Am uitat cadita, am uitat sterilizatorul, am uitat jucariile, n-am luat haine destule, am uitat mare parte din cosmeticele lui Vladut, mi-am uitat cosmeticalele mele si-a trebuit sa rezist atatea zile cu o mostra de fond de ten dintr-o revista, am uitat sa-mi iau pijama si atat eu, cat si Vlad, a trebuit sa ne multumim cu un minim de haine. Cu toate astea, masina era plina ochi, nu mai incapea nimic.

Frig tare la Bacau, dar ne-am adaptat repede. Pe langa asta, a plouat, a burnitat si-am avut parte si de ceata. Oricat de mult as fi vrut sa fac niste poze mai aratoase pe care sa le postez aici, nu prea mi-a iesit.

 Dar, totusi, cateva imagini:

 Vladut in Parcul Cancicov (n-a stiut nimeni sa-mi zica ce inseamna)

Biserica Sf. Nicolae

Catolicii din Bacau si-au tras o ditamai catedrala. Ortodocsii s-au suparat si uite ce iese … 

La Bacau timpul trece mult mai incet, lumea e mult mai linistita, iar soferii zambesc in trafic si nu depasesc 40 km/h (si nici n-au descoperit banda intai, dar asta-i altceva). Bacauancele sunt toate fete frumoase si slaaaabeeee, ceea ce m-a indispus foarte. Insa, ce nu-mi place cand ma duc la Bacau este ca ma duc intr-o casa de oameni inalti. La mine in familie cel mai inalt e tata, care are 1,63. Restul, inclusiv eu, nu trec de 1,60. La Bacau insa, media de inaltime sare de 1,80 si oamenii aia au amplasat totul in casa foarte sus. Si oglinzi, si cani, si farfurii, si zahar. Eu trebuie sa CER o cana, sa CER o farfurie si cel mai dureros, tre’ sa ma machiez stand pe varfuri si tot nu vad nimic. Asa ca renunt sa ma mai machiez si ma duc la intalniri cu prietenii lui Vlad looking like one of  THOSE moms – cu cearcane, ten obosit, par valvoi si fusta necalcata. And I hate it!   In rest, a fost … liniste. Cu mici exceptii, cateva intepaturi electorale de la mama soacra, in timp ce-i croseta o vesta portocalie de mare pedelist lui Vladut.  Eu il vroiam out pe Basescu, asta fara sa fiu vreo sustinatoare a lui Geoana. Departe de mine gandul ca stramosii comunistilor ar fi marea salvare. In primul tur l-am votat pe Antonescu, dar intre primul tur si al doilea am vazut atata mizerie incat am ajuns sa nu-mi pese, which is exactely what they want – o masa de oameni scarbiti, dezolati, apatici care sa nu vrea sa voteze, iar deciziile sa fie luate de cat mai putini oameni, care sunt evident mai usor de influentat/manipulat. Asa ca nu m-am dus sa votez, ca de pus stampila pe Geoana eu n-as fi fost in stare, nici macar din ura pentru Basescu. In loc de stat la cozi la vot, eu mi-am vazut de viata mea si-am urcat pe platou la Bucegi, in incercarea de a-i face o surpriza sora-mii de ziua eu.

Busteniul a fost dezolant, ca de obicei.  Nicio casuta mai aratoasa ca in Sinaia, carciumi putine si banale, case de munte cu termopan si arhitectura de Pipera. Daca te duci in Sinaia gasesti cu totul altceva.  Chiar e un oras cochet, imi place foarte mult. Si Ploiestiul mi s-a parut fain. Ne-am ratacit si-am ajuns intr-o zona gen Primaverii, cu casute vechi si intretinute, cu arhitectura frumoasa si mult, mult farmec. Dupa asta am ajuns si in centru, care a fost la fel de ok .